Scurt istoric privind contribuția ICI-București la dezvoltarea rețelelor de calculatoare în general și în particular la dezvoltarea Internetului în România
1. ICI-București a avut echipe care au efectuat cercetări și experimentări privind interconectarea locală și la distanță a calculatoarelor încă din anii 1970. Realizările importante înainte de 1990 sunt următoarele:
a. În decembrie 1979 ICI-București a efectuat primul experiment din țară de interconectare la distanță pe linie telefonică închiriată a unui minicalculator instalat la ICI-București cu un calculator Felix instalat la Centru Teritorial de Calcul Electronic Constanța;
b. Interconectarea primelor trei noduri (București, Bacău, Cluj) ale Rețelei Naționale de Calculatoare RENAC, Experimentul UNIREA din 5 aprilie 1984, care a obținut Premiul „Traian Vuia” al Academiei Române;
c. Prima aplicație de poștă electronică CORA, pe rețeaua RENAC, realizată în anii 1983-1984;
d. CAMELEON – prima rețea locală de tip LAN pentru interconectarea mini și micro-calculatoarelor din sistemul CAER.
2. Având în vedere experiența ICI-București în domeniul rețelelor de calculatoare, în anul 1991, Primul Ministru aprobă propunerea Academiei Române, Ministerului Învățământului și Științei și a Comisiei Naționale de Informatică pentru conectarea la Rețeaua Academică Europeană de Cercetare „EARN” și instalarea nodului central la ICI-București.
3. În baza acestei hotărâri, activitatea ICI-București în domeniul rețelelor de calculatoare este direcționată spre interconectarea instituțiilor din România la rețelele de cercetare europene și internaționale, cu suport financiar din fondurile de cercetare și donații din partea Fundației Mellon și Digital Equipment Corporation din SUA, conform acordurilor încheiate cu Academia Română și Comisia Națională de Informatică.
Realizările importante la începutul anilor 1990 sunt următoarele:
a. Instalarea și punerea în funcțiune a primei linii închiriate de comunicație permanentă între ICI-București și Universitatea Viena pentru conectarea României la Internet la data de 1 decembrie 1992;
b. Conectarea primelor instituții (Universitatea Politehnica București, Institutul de Fizică Atomică Măgurele, Institutul de Matematică al Academiei Române, Universitatea Galați, CEPES-Centru European de Studii al UNESCO) în regim de ”conexiune permanentă” la rețelele de cercetare internaționale prin legături telefonice închiriate la ICI-București în perioada decembrie 1992 - ianuarie 1993);
c. Instalarea unei linii de acces dial-up prin care se conectează zeci și mai târziu sute de instituții din țară;
d. ICI-București devine astfel primul furnizor de servicii Internet în România, dezvoltând în anii următori Rețeaua Națională de Cercetare (RNC), care în anul 2003 conecta peste 100 instituții pe linie permanentă și 250 instituții pe linie „dial-up”, oferind servicii Internet la peste 15.000 utilizatori persoane fizice;
e. Academia Română acordă premiul „George Cartianu” pe anul 1994 pentru rețeaua Națională de cercetare RNC;
f. Ca operator al Rețelei Naționale de Cercetare RNC, ICI-București a reprezentat România în TERENA – Asociația rețelelor de cercetare din Europa și în CEENET – asociația rețelelor de cercetare din Europa Centrală și de Est;
g. În 1996, ICI-București realizează primul punct de interconectare a ISP-iștilor din România, care a funcționat până la înființarea RONIX de către ANISP în anul 2001;
h. RNC a funcționat până în anul 2006, când Ministerul Învățământului și Cercetării ia decizia de desființare a RNC și trecere a instituțiilor de cercetare la RoEduNet;
i. ICI-București, prin RNC, a constituit o școală în care s-au format mulți tineri entuziaști în utilizarea și administrarea tehnologiei Internet, care ulterior au contribuit la introducerea Internetului în alte instituții. Majoritatea institutelor de cercetare, institute ale Academiei Române, universități, școli muzee, biblioteci, organizații culturale, ONG-uri, grupuri de cercetare din industrie, organizații implicate în proiecte finanțate de Comisia Europeană au luat pentru prima dată contactul cu internetul prin conectare la ICI-București, dar nu numai atât, majoritatea instituțiilor publice și a celor guvernamentale au avut prima conexiune la Internet prin ICI-București, ca de exemplu: Guvernul României, Președinția României, Senatul României, Camera Deputaților, Ministerul Cercetării, Comisia de Informatică, Ministerul Comunicațiilor, Ministerul Justiției, Ministerul de Finanțe, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Academia Română, Ministerul de Interne, Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Banca Națională a României, primării, prefecturi etc.
4. În anii 1992-1993, Internetul nu era cunoscut în România. Pentru a putea oferi servicii complete de Internet utilizatorilor săi, ICI-București a trebuit să creeze condițiile necesare. În acest sens ICI-București a realizat următoarele:
a. În anul 1992, ICI-București a creat primul registru local IP (LIR) din România care a furnizat adrese IP de conectare la Internet atât utilizatorilor săi cât și altor instituții care au început să-și creeze propria infrastructură de Internet. Pentru o perioadă de mulți ani, ICI-București a fost singurul registru de alocare adrese IP în România;
b. Demarând acțiunea în anul 1992 și finalizată în 26 februarie 1993, ICI-București a înregistrat la IANA (Internet Assignmet Numbers Authority) domeniul de adresare de nivel înalt ”.ro” în Internet, creând astfel o identitate proprie a României în spațiul de adresare internet;
c. Deși erau alocate adrese IP utilizatorilor din România și domeniul ”.ro” era înregistrat la IANA în 26.02.1993, conectivitatea Internet pentru România era posibilă doar la nivelul Europei, utilizatorii din România nu aveau conectivitate Internet cu America. După mai multe investigații s-a constatat că National Science Foundation din SUA nu permitea rutarea adreselor pentru România și Bulgaria datorită restricțiilor impuse de COCOM pentru țările ce făcuseră parte din lagărul comunist. Drept urmare, ICI-București a întreprins demersuri prin Universitatea Viena și RIPE din Amsterdam pentru rezolvarea situației. În urma demersurilor ICI-București, în data de 16 aprilie 1993, s-a primit un email de la Dr. Steven Goldstein prin care eram informați că în urma reclasificării codurilor de țară RO și BG în starea W (națiuni favorizate), rețeaua NSFNET permite imediat rutarea traficului pentru Romania și Bulgaria. Drept urmare, data de 16 aprilie 1993 este data de la care România are conectivitate Internet deplină cu America, și prin America cu toată lumea.